Revista

Facultatea de Chimie Industrială
şi Ingineria Mediului
a Universităţii "POLITEHNICA" din Timişoara

Şase decenii de existenţă

Facultatea de Chimie Industrială a luat naştere pe un teren fertil pregătit prin mai multe activităţi de profil de chimie în această zonă a ţării. În primul rând trebuie să amintim înfiinţarea în anul 1929 a primei „Societăţi de Chimie din România” cu sediul la Timişoara. La Şcoala Politehnică, cel dintâi laborator de chimie fusese amenajat încă sub conducerea rectorului Traian Lalescu, iar din 1921 va lucra la această Şcoală, profesorul Constantin Cândea; apoi vor fi angajaţi viitorii academicieni Eugen Macovschi în anul 1933, Ilie Murgulescu în 1934, Coriolan Drăgulescu în 1945 şi Giorgio Ostrogovich în 1949, ca să-i amintim numai pe cei mai reprezentativi din perioada de început.

Facultatea de Chimie Industrială a debutat, în toamna anului 1948, cu două specializări (Chimie mineralăşi Chimie de sinteză) cu o durată de studii de 4 ani respectiv 6 catedre (Matematică şi fizică, Chimie fizică, Tehnologie generală, Maşini, aparate şi instalaţii chimice, Chimie minerală, Chimie organică).

În anul 1950 a avut loc o restructurare a facultăţii pe 4 specializări (Tehnologie chimică anorganică, Tehnologie chimică organică, Tehnologia compuşilor macromoleculari, Materiale de construcţii) şi trecerea la o durată de studii de 5 ani.

Din anul 1990 funcţionează 6 specializări, adăugându-se la cele existente încă două (Chimia alimentară şi Tehnologia chimică a produselor textile, din piele şi înlocuitori).

În anul 1995, odată cu introducerea noului profil Ingineria mediului, facultatea a primit o nouă denumire : Facultatea de Chimie Industrială şi Ingineria Mediului. În cadrul profilului de Ingineria mediului funcţionează o specializare cu o durată de studii de 5 ani. În anul 1998 ia fiinţă colegiul de "Tehnici Poligrafice" cu o durată de studii de 3 ani.

Din 1996, în cadrul facultăţii funcţionează 5 catedre (Chimie anorganică, chimie analitică, chimie generală, chimie fizică şi electrochimie, Inginerie chimică, Tehnologie chimică anorganică şi protecţia mediului, Chimie şi tehnologii organice, Ştiinţa şi ingineria materialelor oxidice).

În anul 1994 se introduc studiile aprofundate master cu şapte direcţii de specializare (Tehnologii de proces nepoluante, Produse de sinteză organică fină, semisinteză şi naturale, Chimia şi tehnologia proceselor de acoperire în industria silicaţilor, Controlul şi avizarea produselor naturale procesate, Intensificarea proceselor unitare, proiectarea şi conducerea optimală, Ştiinţa şi tehnica mediului industrial (limba franceză), Tehnologia cauciucurilor).

Obiectivul principal al actului educaţional, desfăşurat în Facultatea de Chimie Industrială şi Ingineria Mediului de la debut şi până în prezent, îl constituie pregătirea unor buni specialişti în domeniul ingineriei chimice, în toate ramurile acesteia, a ingineriei mediului, precum şi pentru alte ramuri ale economiei.

În cei 60 de ani de existenţă facultatea a dat 56 serii de absolvenţi, respectiv 8760 ingineri şi subingineri români şi 206 ingineri cetăţeni străini din 32 ţări.

Facultatea a format ingineri cu precădere pentru industria chimică în ansamblul ei, respectiv pentru institute de cercetare şi proiectare, asigurând totodată specialişti pentru deservirea laboratoarelor chimice din industria uşoară, alimentară, din reţeaua sanitară, din alte ramuri ale economiei, ingineri specialişti în tratarea şi epurarea apelor, supravegherea mediului, precum şi cadre didactice universitare şi pentru învăţământul preuniversitar.

În cadrul studiilor de tip master se asigură o pregătire postuniversitară didactică şi ştiinţifică de înaltă ţinută, cu problematici actuale şi de perspectivă. Până în prezent au absolvit studiile aprofundate master douăsprezece serii – 527 ingineri chimişti şi chimişti, de la facultatea noastră şi de la alte universităţi.

În activitatea didactică s-a urmărit tot timpul îmbunătăţirea şi reactualizarea planurilor de învăţământ şi programelor analitice, în conformitate cu progresele ştiinţifice şi tehnice, în vederea asigurării unei pregătiri de înalt nivel profesional, cu o curiculă universitară corespunzătoare.

În cadrul facultăţii s-a pus şi se pune un accent deosebit pe activitatea de calificare superioară, postuniversitară prin doctorat, fără şi cu frecvenţă.

Astfel, din 1960 până în prezent au fost susţinute pe parcursul anilor, 317 teze de doctorat la specialităţile existente.

Încă de la înfiinţarea facultăţii, o atenţie deosebită s-a acordat existenţei unui corp didactic de înaltă cultură tehnică şi competenţă profesională, cercetării ştiinţifice şi creerii unei baze materiale adecvate.

Sub conducerea primului decan Acad. Coriolan Drăgulescu, în 1948 facultatea îşi începe activitatea cu cadre didactice de mare prestigiu: Acad. Cişman Alexandru, Prof. Curea Ioan, Prof. Sauciuc Leon, Prof. Laţiu Emil, Prof. Laţiu Victor, Prof. Nanu Ioan, Acad. Ostrogovich Giorgio, Prof. Dick Iosif, Prof. Kimmel Eugen, Prof. Reichel Iosif, Acad. Cocheci Vasile, Prof. Gropşianu Zeno, ş.a.

Paralel cu formarea inginerilor chimişti a crescut numărul cadrelor didactice angajate, majoritatea fiind din rândurile absolvenţilor facultăţii : Prof. Becherescu Dumitru, Prof. Drăgoi Ioan, Prof. Manovici Ionel, Prof. Manovici Virginia, Prof. Medeleanu Minodora, Prof. Julean Ilie, Prof. Rădoi Ioan, ş.a.

S-a creat astfel un corp didactic, format din dascăli cu o bogată şi îndelungată experienţă şi cadre didactice tinere, care au dat dovadă de înaltă competenţă profesională şi organizatorică, devenind cunoscute în ţară şi în străinătate.

În anul 2005 odată cu implementarea în Universitatea noastră a sistemului de învăţământ după modelul Bologna, structura facultăţii s-a modificat în sensul comasării celor cinci catedre în două departamente CAICON şi CAICAM.

Cercetarea ştiinţifică se desfăşoară în paralel cu activitatea didactică fiind organizată în cadrul celor două departamente, respectiv două centre de cercetare acreditate.

Domeniile de cercetare sunt din cele mai diverse, iar în ultima perioadă au fost abordate o serie de tematici noi de mare actualitate şi deosebit interes, ce constituie obiectul unor teze de doctorat sau al unor granturi de cercetare.

Direcţiile de cercetare cuprind: cercetare fundamentală teoretică sau experimentală, cercetare de dezvoltare cu identificarea căilor ce pot duce la contribuţii fundamentale sau la rezultate aplicative, cercetare strict aplicativă în vederea rezolvării unor probleme concrete.

Finanţarea cercetării a fost şi este asigurată din resursele catedrelor, contracte cu MEC, ANSTI, CNCSIS, Programe Europene şi cu agenţi economici.

Valorificarea cercetării este foarte diversificată: organizarea unor manifestări ştiinţifice, comunicări ştiinţifice, comunicări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, lucrări ştiinţifice publicate în reviste de specialitate sau în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, brevete de inventator, tehnologii noi de fabricaţie, publicarea unor materiale didactice, activitatea de pregătire a studenţilor, inginerilor şi doctoranzilor, teze de doctorat, etc.

Un loc aparte pentru valorificarea cercetărilor ştiinţifice îl ocupă Buletinul Ştiinţific al Universităţii "Politehnica" din Timişoara, seria Chimie şi Ingineria Mediului, revistă trimisă la schimb cu 92 biblioteci universitare din lume, care se bucură de un bun prestigiu în ţară şi în străinătate.

Există o colaborare ştiinţifică fructuoasă cu catedre sau discipline de la facultăţile de profil din ţară, cu colective de cercetare din anumite institute de cercetare, etc.

Cooperarea didactică şi ştiinţifică internaţională este şi a fost asigurată în cadrul unor programe Socrates Erasmus, doctorate în cotutelă, legături directe. Astfel există colaborări cu: Universitatea Tehnică din Braunschveig – Germania; Universitatea de Ştiinţe Aplicate Gelsenkirchen – Germania; Universitatea din Lousanne – Elveţia; Universitatea din Valencia – Spania; L’Ecole des Mines d’Albi – Franţa; Universitatea Delft – Olanda; Berufs Akademie – Lőrrach – Germania; Fundaţia Cipău – SUA, Universitatea din Zaragosa – Spania, INSA-Lyon.

De-a lungul timpului s-a îmbunătăţit continuu baza materială pentru activitatea didactică şi de cercetare. Astăzi, facultatea funcţionează cu săli de curs moderne, laboratoarele didactice şi de cercetare fiind dotate cu aparate performante, reţele de calculatoare, conectate la Internet.

La întrebarea "care va fi viitorul facultății" trebuie de fapt să răspundem fiecare dintre noi, cei care formăm actuala generaţie a corpului profesoral, căci din contribuţia tuturor poate renaşte o şcoală nouă, bine adaptată condiţiilor mileniului III, viguroasă şi rezistentă la trecerea iremediabilă a timpului.

Timişoara, octombrie 2008
Prof. Dr. Ing. Delia PERJU m.c. al ASTR
Prof. Dr. Ing. Aurel IOVI