Membru corespondent

MĂNESCU, TIBERIU ŞTEFAN


( n. 30.X.1947 REŞIŢA, jud C. S. ) inginer român Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România(2002) Conducător de doctorat ( 2004 ).

După absolvirea Liceului Mixt nr.1 din Reşiţa, promoţia 1965, a urmat cursurile Universităţii „Politehnica” Timişoara, Facultatea de Mecanică, obţinând in 1970 diploma de inginer mecanic în specialitatea T.C.M. În anul 1982 şi-a sustinut teza de doctorat Contribuţii la calculul de rezistenţă al vanei fluture biplane devenind doctor inginer, specialitatea „Uzura,Încercarea şi Rezistenţa Materialelor”.

Dupa absolvirea facultăţii a fost repartizat ca inginer stagiar la U.C.M. Reşiţa, secţia Motoare Diesel (1970–1973), unde a îndeplinit mai multe funcţii: inginer de producţie, şef de atelier şi şef birou tehnolog.

Începând cu data de 6 Aprilie 1973 a fost transferat la Institutul de Subingineri Reşiţa, ce devine in 1990 Facultatea de Inginerie Reşiţa iar ulterior in 1992 Universitatea Eftimie Murgu Reşiţa. Aici a desfăşurat o bogata activitate didactică, urcând toate treptele universitare: asistent (1973–1976), şef de lucrări (1976–1990), conferenţiar universitar (1990–1993) şi profesor universitar din 1993 până în prezent, predând cursuri de Mecanică Rezistenţa Materialelor şi Organe de Maşini.

În anul 1986 a urmat un curs postuniversitar la U.P. Bucureşti în domeniul Tensometrie iar în 2003 de Managementul Cunoaşterii la ACM-V Timişoara.

În cadrul Universităţii Eftimie Murgu Reşiţa a îndeplinit funcţia de Secretar Ştiinţific al Facultăţii de Inginerie (1992–2000), Cancelar General (2000–2004) iar în prezent Secretar Ştiinţific al Senatului.

În calitate de autor, autor principal sau în colaborare a publicat 12 manuale universitare, 146 de lucrări ştiinţifice publicate în sesiuni naţionale şi internaţionale sau reviste de specialitate din ţară şi străinătate. Dintre acestea am aminti: Mecanică, Rezistenţa Materialelor şi Organe de Maşini, Editura Didactică şi Pedagogică 1982; Contribuţii la calcul de rezistenţă a vanei fluture biplane, Editura Miron Timişoara, 1999; Analiza structurală prin metoda elementului finit, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara 2005; Rezistenţa la solicitări variabile ce apar în exploatarea vehiculelor feroviare, Editura Mirton, Timişoara, 2005.

Este autor a doua brevete de inventator şi patru certificate de inovator, dintre care putem aminti Dispozitiv special de gaurit în analiza tensiunilor remanente.

În perioada 1975–2005 a participat activ la activitatea de cercetare ştiinţifică rezolvând prin contract 37 de teme pe plan naţional şi un contract comunitar, avand de treisprezece ori calitatea de manager.

Bogata activitate desfăşurată a fost menţionată în anul 2002, prin nominalizare în Dicţionarul Personalităţilor WHO’S WHO din România.

Pe linie ştiinţifică este: membru în Comisia Naţională ARTENS-România şi preşedintele filialei Caraş-Severin, vicepreşedinte AGIR- jud. Caraş-Severin, membru fondator al Asociaţiei Române de Drept Umanitar şi al Societăţii Române pentru Protecţia Bunurilor Culturale, membru al Comisiei de Rezistenţa Materialelor, Elasticitate şi Plasticitate al A.S.T.R. – filiala Timişoara, expert AEXEA (Paris).

În semn de recunoaştere a acrivităţii pe plan naţional şi internaţional a fost distins cu: