Revista

EUGEN POP
(1927 – 2010)


Profesorul Eugen Pop s-a născut la Cluj în 22 noiembrie 1927. A urmat cursurile Facultăţii de Electrotehnică din Timişoara între anii 1946 şi 1950. La absolvirea, cu Diplomă de Merit a facultăţii, a îmbrățișat cariera academică, promovând până la funcţia de profesor universitar la Facultatea de Electrotehnică din Timişoara, în 1971. În 1970 a obţinut titlul de doctor inginer, iar din anul 1973 dreptul de a conduce teze de doctorat. A ocupat funcţia de prorector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara între anii 1976 -1978 şi funcţia de şef de catedră între anii 1974 – 1976 și 1980 – 1992.

Printre realizările notabile ale profesorului Eugen Pop se amintesc:

- crearea secţiei de Electronică Aplicată la Timişoara;

- înfiinţarea primului laborator de laseri şi holografie în cadrul catedrelor tehnice din ţară;

- dotarea laboratoarelor de măsurări ale facultăţii cu utilaje de precizie, unele unicate;

- conducerea unui număr de 34 teze de doctorat în domenii noi: microsenzori, transmisii pe fibre optice, senzori piezoelectrici, măsurarea vibraţiilor cu aplicaţii în echilibrarea rotoarelor, transformatoare de curent compensate electronic, calibratoare de putere etc.

Principalele direcţii în care cercetările conduse de profesorul Eugen Pop au condus la rezultate deosebite sunt:

1.Elaborarea unei teorii generale a instrumentelor electromecanice de măsurat

A prezentat în mod unitar şi suficient de general teoria instrumentelor electromecanice, pentru ca toate tipurile existente să rezulte prin particularizări. A fost astfel descoperită o nouă clasă de aparate de măsurat, anume cea cu cuplu antagonist constant.

2.Optimizarea unor metode şi scheme de măsurare cu indicatoare de nul

În perioada respectivă problema prezenta o importanţă mai mare pentru că indicatoarele de nul aveau o sensibilitate mai redusă. Interesul actual se restrânge la măsurarea unor variaţii foarte mici.

Au fost analizate diferite scheme de punţi de curent continuu şi alternativ stabilindu-se condiţiile de sensibilitate maximă. Pentru întâia oară s-a arătat că, în condiţii de amortizare critică, ceea ce contează este sensibilitatea de tensiune a indicatorului şi nu cea de curent, independent de tipul indicatorului.

3.Utilizarea unor noi efecte fizice la construcţia unor aparate de măsurat

O activitate îndelungată a fost depusă pentru studierea efectelor electrooptice. S-a optat pentru efectul Pockles deoarece efectul Kerr, utilizat până atunci, fiind pătratic, introducea complicaţii mari în schemele de măsurare. În acest scop, a fost realizată o instalaţie pentru creşterea cristalelor de KDP (prima din ţară), cu care s-au obţinut cristale de dimensiuni mari, necesare experimentărilor. Pe baza efectului Pockles au fost concepute scheme de măsurare numerică a tensiunilor continue şi alternative mari (sute de kV), cu avantaje nete faţă de realizările existente în străinătate, bazate pe efectul Kerr.

4.Măsurarea intensităţii câmpului electric de joasă frecvenţă

Metodele curente produc mari modificări ale câmpului electric măsurat, prin scurtcircuitarea unor importante zone ale sale. Ca urmare, se obţin erori importante care nici măcar nu au fost evaluate. Considerând un dipol sferic izolat și folosind polinoamele lui Legendre s-a putut calcula modificarea câmpului produs de sarcinile acestuia - în regim electrostatic - și s-a putut determina corecţia necesară la măsurarea câmpului, în funcţie de forma acestuia. S-au stabilit mai multe metode de etalonare care au validat întru totul metoda propusă care a şi fost brevetată. Cu un astfel de dipol s-au făcut măsurări (unicele în ţară) în diferite staţii de transformare, cu scopul determinării, în cele din urmă, a influenţei câmpului electric asupra omului. Unele din aceste rezultate au fost prezentate la Congresul CIGRE – Paris (1976).

5.Măsurări numerice

Măsurările numerice au constituit preocuparea centrală a profesorului Pop începând de la sfârşitul anilor ′60. În 1972 a publicat primul curs din ţară în acest domeniu. A urmai apoi cartea „Principii şi metode de măsurare numerică” în editura Facla (1977) care, încă actuală, este citată în multe teze de doctorat din domeniu. O altă carte de referință este „Tehnici moderne de măsurare” (Facla, 1983).

Cărțile elaborate de profesorul Pop conţin numeroase părţi originale, rezultate din cercetările conduse în catedră. Se poate afirma că, în acest domeniu, a creat o şcoală în Facultatea de Electrotehnică din Timişoara.

6.Teoria măsurării

Un capitol important din cartea „Tehnici moderne de măsurare” se ocupă de teoria măsurării, noutate în literatura tehnică din Romania. Se face o prezentare axiomatică atât pentru măsurarea mărimilor extensive cât şi pentru alte tipuri de mărimi, încercând să se redea atât amploarea problemei cât şi modul în care ea s-a dezvoltat pentru a putea introduce tehnici de măsurare în cele mai diverse domenii: economie, psihologie etc.

7.Metode numerice de prelucrare a semnalelor

Consecinţa imediată a abordării metodelor numerice de măsurare a fost aceea a necesităţii studierii metodelor de prelucrare numerică. Cele două domenii sunt atât de strâns îmbinate încât practic se contopesc. Aceasta a condus de fapt la redactarea, împreună cu colaboratorii, a cărţii „Metode numerice de prelucrare a semnalelor” apărută în două volume (Facla 1986 şi 1989).

8.Teoria distribuţiilor

Reprezintă o preocupare a ultimilor ani de activitate. Teoria distribuţiilor este privită prin prisma aplicării ei de către ingineri. Au fost cristalizate numeroase observaţii metodologice, importante pentru înţelegerea corectă şi concretă a teoriei.

Activitatea profesională pe care profesorul Eugen Pop a desfăşurat-o a fost apreciată şi prin faptul că a fost ales membru de onoare în următoarele societăţi: Societatea Română de Măsurări (1990); Asociaţia de Robotică din România (1990); Societatea pentru Optimizarea Consumurilor Energetice din România (1992).

A făcut parte din Consiliul de conducere al revistei Metrologie aplicată (1975 – 1988).

De asemenea, a fost desemnat referent ştiinţific oficial pentru titularizarea unui profesor la Universitatea Houston S.U.A (1990).

A fost desemnat membru în Comitetul Ştiinţific al Conferinţei IEEE Instrumentation and Measurement Technology, Anchorage, AK, USA, 21-23 May 2002. Prin trecerea în neființă, profesorul Eugen Pop a lăsat un gol în inimile celor care l-au iubit și apreciat.


Prof.Dr.Ing. Dan Stoiciu