Revista

Academicianul CORNEL MIKLOSI
OMAGIERE A 125 DE ANI DE LA NASTERE

În data de 5 martie 2012, în Aula Academiei Române, Filiala Timișoara, a avut loc omagierea a 125 de ani de la nașterea Acad. Dr.ing. Cornel Mikloși.

Organizatorii acestei manifestări au fost: Academia Română, Filiala Timișoara, Academia de Științe Tehnice din România (ASTR), Filiala Timișoara, Academia Oamenilor de Știință (AOS), Filiala Timișoara, Universitatea Politehnica din Timișoara, Asociația de Sudură din România (ASR), Primăria Municipiului Timișoara, Societatea Transelectrica, Sucursala Timișoara, COLTERM Timișoara, ENEL, Sucursala Timișoara, Regia Autonomă de Transport, Timișoara (RATT).

Cu această ocazie, în Parcul Central din Timișoara, pe Aleea Personalităților, s-a dezvelit bustul Acad. Cornel Mikloși și a avut loc un simpozion omagial în Aula Academiei Române, Filiala Timișoara.

La ambele manifestări au participat peste 120 de persoane din conducerea Primăriei Timișoara, membri ai academiilor organizatoare, conducerea și membri ai Asociației de Sudură din România, cadre didactice și studenți de la Universitatea Politehnica din Timișoara, conducerea și alte persoane din cadrul societăților de transport, de electricitate, etc.

În acordurile fanfarei și după discursurile D-lui Primar Gheorghe Ciuhandu și al Acad. Toma Dordea, președintele Filialei Timișoara a Academiei Române, a avut loc dezvelirea bustului Acad. Cornel Mikloși.

În mod cu totul special, s-a remarcat prezența D-lui Primar din comuna Covăsânț, jud. Arad, a unui preot din aceeași localitate, respectiv a unui grup de elevi de la școala din Covăsânț, care poartă numele Acad. Cornel Mikloși.

DEZVELIREA BUSTULUI


În cadrul simpozionului omagial, Acad. Toma Dordea a prezentat aspecte ale vieții și activității Acad. Cornel Mikloși. Dintre acestea, se pot remarca următoarele elemente:

A activat ca asistent, apoi profesor la Facultatea de Mecanică a Universității Tehnice din Budapesta (1909-1912). În anul 1912 a obținut titlul științific de doctor în științe tehnice cu mențiunea „cu distincție”, în urma susținerii disertației cu titlul „Observații la încercarea materialelor pentru curele de transmisie”.

În perioada 1912-1919, a lucrat ca inginer la fabrica de cabluri „Siemens” din Budapesta.

În anul 1919, s-a întors în România și a lucrat la Depoul CFR Arad, iar în anul 1922 a devenit directorul Întreprinderilor Electromecanice din Timișoara, formate prin fuziunea Întreprinderilor de Tramvaie și a Uzinelor Electrice din Timișoara.

În perioada 1947-1962 a fost profesor la Școala Politehnică din Timișoara, denumită ulterior Institutul Politehnic, iar din anul 1954 a devenit conducător de doctorat.

În perioada 1954-1963 a fost șeful Secției de sudură din cadrul Bazei Academiei Timișoara, respectiv directorul Centrului de cercetări tehnice în cadrul aceleiași instituții.

Având în vedere activitatea științifică și aportul său la dezvoltarea tehnicii, în anul 1955 a devenit membru titular al Academiei Române.

A publicat peste 150 de lucrări științifice în țară și în străinătate și 26 de cărți în domeniul sudării și încercării materialelor, respectiv în domeniul electricității.

O atenție deosebită a acordat sudării șinelor de tramvai și de cale ferată, realizând prima instalație de sudat șine tip Taurus, brevetată în România și în Elveția și pusă la dispoziția Republicii Democrate Germane și Republicii Populare Chineze.

A decedat la 10 august 1963, după o viață plină de împliniri și realizări remarcabile.



Prezidiul Simpozionului

Imagini din sală


În cadrul simpozionului, au prezentat alocuțiuni reprezentanții Academiei de Științe Tehnice din România, Filiala Timișoara, ai Academiei Oamenilor de Știință, ai Asociației de Sudură din România, ai Universității Politehnica din Timișoara, ai Primăriei Timișoara, ai COLTERM Timișoara și alții.

De asemenea, au fost prezentate următoarele lucrări:


În continuare se prezintă lucrarea:


Academicianul CORNEL MIKLOSI – UN INGINER STRĂLUCIT
OMAGIERE A 125 DE ANI DE LA NASTERE
1887 – 1963


„Profesorilor și inginerilor străluciți patria recunoscătoare”


1. ROLUL INGINERULUI

Inginerul este o personalitate cu înaltă calificare tehnică, care prestează munca tehnică de proiectare, de organizare și de planificare a proceselor tehnologice, de conducere a execuției lucrărilor sau a exploatărilor industriale.

Inginerul este creatorul tehnicilor de cercetare, testare și evaluare. Din practicant al tehnologiei a devenit managerul tehnologiei, este forța motrice a societății, dezvoltă baza materială și realizează produse ale inteligenței. Inginerul este un organizator al vieții publice și private de azi și de viitor și activează în interesul național și are un rol principal in dezvoltarea economică, folosind resursele naturale și perfecționând nelimitat mijloacele de producție și calificarea forței de munca.


Inginerul are și un deosebit rol social:


2. PREGATIRE INGINEREASCĂ

Cornel Mikloși s-a născut la COVĂSÂNȚ, jud. ARAD, la 5 martie 1887, ca fiu de preot ortodox, a urmat Facultatea de Mecanică de la Universitatea din Budapesta și a primit titlurile de INGINER MECANIC (1909), DOCTOR INGINER (1912) și DOCENT (1919) tot la Universitatea din Budapesta.

În perioada 1912…1928, a activat la Universitatea din Budapesta, ca asistent și profesor, cu oarecare întreruperi din cauza primului război mondial. De asemenea, a activat prin cumul la Școala Politehnică din Timișoara ca profesor asociat și a predat Utilizarea Energiei Electrice, Tehnologia sudării (1922..1949) ca titular (1947…1957). A fost șeful Secției de Sudură din cadrul Academiei Române, Filiala din Timișoara (1954….1963). Din 1920 a intrat activ în producție ca inginer la Depoul de locomotive din ARAD, apoi ca inginer șef și director la Întreprinderile Electromecanice din Timișoara, unitate formată prin fuzionarea Întreprinderilor de Tramvaie Comunale, Timișoara și Uzina electrică din Timișoara. A condus activitatea acestei întreprinderi în calitate de director și a obținut rezultate deosebite (1922..1949)

In contextul vieții și activității tumultoase și de nivel înalt cu impact deosebit asupra creării și dezvoltării industriei, a formării unor specialiști în electrotehnică, mașini electrice, sudură, încercări de materiale, nu știi ce să admiri mai mult:

Excepționala pregătire profesională; cultura sa științifică și tehnica cu totul deosebită și universală; talentul didactic și perseverența în învățarea continuă; capacitatea managerială în producție și cercetare; responsabilitatea în dezvoltarea industriei energetice și a tehnologiilor și procedeelor de sudare a materialelor; longevitatea creatoare neobosită și un ritm de munca ieșit din comun. Am fost o perioada de timp contemporan cu Acad. Cornel Mikloși, un om deosebit care a contribuit din plin la dezvoltarea industriei și învățământului tehnic din România și nu numai și l-am apreciat în mod deosebit.


3. CORNEL MIKLOȘI – ACTIVITATE MANAGERIALĂ ȘI TEHNICĂ

In activitatea lui Cornel Mikloși nu se pot separa perioadele in care a fost profesor universitar, inginer, cercetător.

A gândit ca un profesor universitar, a acționat ca un inginer si a fost pătruns de spiritul cutezător al cercetătorului.

Deosebita activitate inginerească și managerială a lui C. Miklosi este strâns legată de:


3.1. Preocupări și realizări în domeniul energetic

După o perioadă grea, 1914….1918, Uzina electrică din Timișoara a obținut abia în anul 1923 un plan de dezvoltare pentru a face față cerințelor energetice, la insistențele și prin stăruința directorului C. Mikloși.

In consecință, s-a obținut o evoluție favorabilă a producției de energie electrică (fig.3.1).

Dacă în 1923 se consumau 0,57 Kg./ KWh de cărbune și 2,26 Kg|KWh de lemne, în 1933 s-au obținut 0,77 Kg/KWh cărbune și 0,04 Kg/KWh lemne.

Distribuția energiei electrice era realizată conform schemei din Fig.3.2.

În anul 1924, s-a trecut de la rețeaua bifazică la rețeaua trifazică si s-a extins rețeaua de cabluri subterane trifazice de 10 KW, diminuându-se rețeaua aeriană de distribuție.

S-au construit stații de transformare. A crescut numărul de abonați și al puterii consumate. Dacă în 1923 erau 14545 abonați și o putere consumată de 11945 kW de către iluminatul stradal și casnic de 2090 aparate și 1767 motoare, în 1943 au fost 25130 abonați și o putere consumată de 31374 kW de 12718 aparate și 4684 motoare, iluminat public si casnic.


Figura 3.1.
Figura 3.2.


3.2. Dezvoltarea și exploatarea transportului în comun

Transportul in comun are nevoie de:

In anul 1920, statul român preia de la imperiul Austro-Ungar transportul în comun al orașului Timișoara, având o linie ferată de exploatare de 10887 m, 43 de vagoane motoare, 31 de remorci, 2 pluguri de zăpadă, 2 vagoane platformă.

Odată cu dezvoltarea orașului, au apărut cerințe mai mari pentru transportul in comun și prin strădania conducerii Întreprinderii Electromecanice Timișoara, în anul 1943 orașul a avut o cale ferată de exploatare de 18846 m, 55 de vagoane motor lungi cu structură metalică sudată tipuri noi A, F, 17 remorci de tipul A, 4 vagoane platformă, 3 pluguri de zăpadă (din vechile tramvaie mai erau în exploatare 5 vagoane motor), ateliere de reparații și construcții cu specialitățile: lăcătușerie, sudură, bobinare, tâmplărie, un atelier școală pentru ucenici, spatii protejate de așteptare în stațiile de oprire a tramvaielor, laboratoare de analize și încercări. S-a folosit șina cu g=51,2 Kg/m în locul celei de 21,4 Kg/m, s-a folosit lira de contact în locul scripetelor, s-au construit depouri pentru tramvaie, băi și dormitoare pentru muncitori.

S-a creat o linie de troleibuz pentru descongestionarea tramvaielor, s-au înființat linii de autobuze pentru călători.

3.3. Controlul calității și al caracteristicilor mașinilor și instalațiilor

In clădiri special construite s-au organizat laboratoarele de:

Dotarea laboratoarelor s-a făcut prin achiziționarea aparatelor și mașinilor necesare din import, respectiv prin autodotare, iar personalul cunoștea în detaliu tehnicile de lucru, fiind în permanență instruit și educat.


3.4. Resurse umane și dotări sociale

La sfârșitul anului 1943, la Întreprinderea Electromecanică din Timișoara lucrau 1029 de angajați ca funcționari tehnici și administratori, maiștri, fochiști, electrotehnicieni, șoferi, zidari, vatmani, încasatori, tâmplari, bobinatori tinichigii, vopsitori, strungari, sudori, turnători, laboranți, cercetători. Recrutarea personalului se făcea prin examen psihologic și tehnic, apoi urma un stagiu de probă și pregătire profesională la locul de muncă. S-au organizat cursuri profesionale de ucenici, cursuri speciale și conferințe cu tematică specială.

Au existat în permanență preocupări pentru ocrotirea personalului și crearea unor facilități pentru sănătatea angajaților. Sunt cunoscute corurile, fanfara, orchestra, biblioteca, cooperativa, casele pentru muncitori, ajutorul mutual, arena sportivă, ștrandul, popicăria, casele de vacanță de pe Muntele Mic, revistele interne, publicațiile speciale interne.

Rezultatele deosebite obținute la Întreprinderea Electromecanică din Timișoara sunt o consecință a managementului practicat de Acad. C. Miklosi, de colectivul de conducere în conlucrare cu Consiliul comunal.

Pregătirea profesională deosebită, activitatea pe multiple planuri, conducerea cu pricepere a unor colective de lucru, conlucrarea cu Consiliul comunal au contribuit la dezvoltarea Timișoarei și nu numai, fapt pentru care Acad. Cornel Miklosi este un inginer deosebit si rămâne un exemplu demn de urmat de fiecare dintre noi.


Președintele ASTR Filiala Timișoara
Prof. Dr. Ing. Marin Trușculescu,
Membru titular al ASTR