Omagiem în
acest an,
10 ani
de la
trecerea în
eternitate a
profesorului dr.
doc. ing.
GHEORGHE SILAȘ,
Membru corespondent
al Academiei
Române, organizatorul
și mentorul
,,Școlii Timișorene
de Mecanică
Tehnică ,
Vibrații și
Vibropercuții”.
Născut în comuna Caianul Mic, județul Bistrița Năsăud, la 18 aprilie 1914, unde începe și cursurile școlii primare, absolvă liceul de mare tradiție ,,Andrei Mureșan” din Dej în 1932 cu nota ,,foarte bine”.
Licențiat în matematici la Facultatea de Științe a Universității din Cluj din 1936, apoi în 1948, devine absolventul Institutului Politehnic Timișoara cu mențiunea ,,cum laude”, unde a obținut titlul de inginer electromecanic. Sub aparența unui tânăr studios, se ascundea un spirit avid de știință și tehnică, metodic și profund, gata în orice moment sa abordeze probleme deosebite pe care le-a rezolvat cu succes printr-o gândire proprie-originală și extrem de bine argumentată și documentată.
Valoarea deosebită a activității didactice desfășurate se evidenția prin măiestria sa pedagogică, unanim recunoscută, conținutul deosebit al cursurilor, înaltul nivel științific, legătura organică cu celelalte discipline și în special al aplicațiilor tehnice.
Cercetarea științifică din domeniul mecanicii teoretice și aplicate la Școala Politehnică din Timișoara își are începutul odată cu înființarea, în anul 1920 a Școlii, realizată de cadre didactice și cercetători din diferite facultăți. Această activitate de cercetare științifică și didactică a fost multiplicată și dezvoltată odată cu înființarea Catedrei de Mecanică în anul 1957 sub coordonarea profesorului Gheorghe Silaș.
În anul 1971, la Institutul Politehnic Iași, a susținut teza de doctorat ,,Metode și rezultate noi în studiul sistemelor vibropercutante generale cu un grad de libertate și a vibrațiilor cu caracteristici neliniare”, obținând titlul de doctor inginer, iar în 1974 devine doctor docent în științe în urma susținerii memoriului științific și de activitate.
Un merit cu totul deosebit al profesorului Gheorghe Silaș este dezvoltarea bazei materiale a Catedrei de Mecanică concretizată prin înființarea și dotarea la nivel înalt a Laboratorului de mecanică, vibrații și vibropercuții, modelare analogică, tensometrie și analiză modală. Existența laboratoarelor bine dotate a permis realizarea unor importante cercetări în colaborare cu producția pe care profesorul Silaș le-a condus cu o competență deosebită. Principalele direcții de cercetare pe care le-a abordat sunt: matematica; mecanica generală și analitică; ciocniri, percuții, și aplicațiile lor în tehnică; sisteme vibropercutante; dinamica agregatelor; acustica tehnică; mecanica neliniară și protecția mediului; influența vibrațiilor și vibropercuțiilor asupra organismului uman.
Remarcabilă a fost activitatea de editare a unor cursuri, tratate și culegeri de probleme, redactate la cel mai înalt nivel, deosebit de căutate și apreciate de specialiști. Dintre acestea trebuie remarcat: Cursul de mecanică teoretică (autori Gh. Silaș, Alex. Stoenescu, apărut în trei ediții 1957, 1959, 1963); Mecanica(autori Gh. Silaș, I. Groșanu, apărut în 1989; tratatul de Vibrații mecanice (autor Gh. Silaș, 1968); Culegerea de probleme de vibrații (autori Gh. Silaș, M. Rădoi, L. Brândeu, H. Klepp, A. Hegedus, apărute în 1967, 1972); Sisteme vibropercutante(autori Gh. Silaș, L. Brândeu, apărut în 1986, cu premiul Traian Vuia, al Academiei Române); Mecanica(autori Gh.Silaș, M. Toader, I. Smicală, Gh. Luca, aparută în 1994).
O altă mare realizare a Catedrei de Mecanică sub conducerea profesorului Gheorghe Silaș este organizarea Conferințelor naționale de vibrații mecanice cu participare internațională, începând cu anul 1975. Conferința avea loc din trei în trei ani cu următoarele secțiuni: Vibrații și vibropercuții; Vibrațiile mașinilor; Identificarea sistemelor; Vibroacustica mașinilor și structurilor; Diagnoza vibrațiilor structurilor mecanice; Utilizarea vibrațiilor în procese tehnologice.
Deși preocupat cu aprofundarea metodelor și fundamentelor mecanicii, nu a considerat niciodată misiunea îndeplinită prin activitatea de la catedră sau din cercetare. A fost unul dintre profesorii care si-a făcut un titlu de mândrie din a fi întotdeauna în slujba perfecționării învățământului și a cercetării. Recunoscut și apreciat pentru activitatea desfășurată ca o încununare a realizărilor sale a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991.
Moștenirea lăsată de profesorul Gheorghe Silaș nu se limitează doar la bogata sa operă de creație științifică. Un mare și incontestabil merit l-a avut constituirea unui mediu de munca responsabilă, plină de dăruire în colectivele pe care le-a îndrumat în vasta sa activitate. Conștient că menirea unui adevărat dascăl și Om de știință este formarea de cercetători cu înaltă competență profesională și conduită morală, a știut să strângă în jurul său discipoli devotați și pasionați de activitatea științifică și didactică.
La multiplele sale realizări se adaugă și bogata activitate organizatorică desfășurată în calitate de șef de catedră, prodecan al Facultății de Construcții (1952-1956), de prorector al Institutului Politehnic Timișoara (1956-1976). În toate funcțiile de conducere ocupate profesorul Gheorghe Silaș s-a remarcat mai ales ca spirit exigent, intransigent și rațional ceea ce lăsa impresia ca este aspru.
Suflet cald și sensibil la solicitările adresate privind perfecționarea profesională, Profesorul și Omul de știință Gheorghe Silaș a fost, în lumea Mecanicii aplicate, reprezentantul inspiratorul, promotorul dinamic al revigorării și, mai presus, a fost unul dintre principalii mentori ai învățământului și științei românești
Prof. dr.
Mihai Toader
Membru de Onoare al ASTR
